random ejaculations from my thought factory

După al n-șpelea sfârșit al lumii, cu “puțin” înainte de crearea lumii noastre, cei patru călăreți și călărețe ale apocalipsei stau la o bere:

Din diverse motive (PMS?) Moartea era plină de draci așa că începe să zbiere:
- Auziți mă, de câte ori tre sa mai distrugem noi tot ce viețuiește pe pamânt? Am ras tot ce mișcă, de la ființe inteligente până la bacterii și alge de n-șpe ori. Adică-n puii mei, de câte ori o să se mai repete?!
- Gata fată, ne-a zis că acu’ chiar e ultima dată.
- Pai nu așa ne-a zis și mai inainte, fă proasto! Și mai inainte de asta…
- Da El a zis că chiar e ultima, că nu mai face mișto de noi ca până acu…
- Și tu-L crezi  fă? Zi, Îl crezi?!
- Hai fetelor nu vă mai agitați… luați o bere,  gandiți-vă la… altceva.
- Bă Război, te-a prostit și pe tine, ce dracu’?
- Moarte, știu ce zici… Da Șefu-i șef, n-avem ce face. E cum i se scoală Lui.
- Păi să nu I se mai scoale! E bătrân dă-l dracu’, nu i-a ajuns?
- Moarte nu vorbi așa, că ști tu cum e treaba cu omnisciența. Ne aude și…
- Și ce? Ce-ți face mă? Îți vopsește calu alb in verde?! Sau roz, că ești mai femeie decât blonda asta care crede tot ce zice Șefu.
- Hai să nu vorbim d’aiurea. Știți și voi că Șefu e de treabă, doar că e mai influențabil de felu’ lui, și e de înțeles până la urmă…
- Ce-i de înțeles mă?! Nu zi că și tu te uiți cu limba d’un metru la pizdele alea două care tot stau cu El?? Ce-oți vedea la ele… Speranța și Credința… curvele dracu’!
- Da Speranța e de treaba, pe mine m-a ajutat când…
- Foamete, taci! Ție-ți dă cineva o bomboană și i-ai și supt pula. De fiecare dată când se apucă să creeze El ceva, se termină într-un rahat. Și noi tre’ să dăm cu mopu’ după. Nu i-a ajuns? CREDE că e in stare să creeze ceva mai bun dacă n-a reușit până acuma?! SPERĂ că o să se termine altfel?! Și faza cu precogniția chiar că-l lasă fără nici o scuză… oricum El știe dinainte cum o să se termine… Da vin alea două la el, îl mangâie și alea alea… “Hai, nu CREZI că poți să faci ceva mișto de data asta? Nu vrei să SPERI că nu se mai termină așa nașpa? Hai, hai!… Tu ești omnipotent și de-asta Te iubim și CREDEM în tine și SPERĂM că acuma o să-ți iasă!”
- Credința e fată de treaba, aialaltă o strică…
- Bă pulă pe cal alb, taci în morții mătii din gură ca știu ca ai futut-o și tu. Și-acu tot o mai vrei da e cu Ăla Bătrânu… sau așa crede el… Nici nu-ncepe bine creația că și încep amândouă să și-o tragă cu tot ce mișcă. Frate, dacă ne băgăm și noi puțin în semă cu lumea ne ziceți că suntem curve! Da alea două?!
- Uite, ești frustrată, e un eon mai nasol pentru tine, în fine, înțelegem. Da las-o mai moale că oricum n-avem ce face! E ca și până acuma, adică cum zice Șefu’… asta-i existența…
- Bă Razboi, te-ai moleșit și ai făcut și burtă de la bere… Cum n-avem ce face? Ia ziceți voi, cum ar fi fără curvele alea două? Acuma pe bune, am ras toată suflarea de n-șpe ori, avem sânge pe mâini de când ne-am separat din El, și nu suntem în stare să scăpăm de alea două! Haideți băi să facem o treabă, le chemăm încoa la o bere, când El e ocupat cu începutul noii creații… și le facem felu! Gata!
- Șșșșș… ne aude, ne vede…
- Blondule, nu te mai căca pe tine… dacă nu era ocupat cu curvele alea ne auzea și ne vede El… da a uitat și de omnisciență și de tot cu ele… Ziceți, facem treaba?

…după ceva timp de gândire …nu “mult”, doar așa, cam cât face lumina de aici pân’ la galaxia vecină …se auziră la interval de câteva milenii: “Să-mi bag pula, io mă bag!” … “Șiiiii io!” .. “No, păi dacă ziceți voi că așa îi bine… și eu mă bag!”.

Peste încă ceva timp se pune și El pe creație… Și pe când tot se scremea El acolo să-i iasă primele molecule capabile de autoreplicație și chestii d-astea, numai bine că pun călăreții d’un party și le chiamă și pe “fetele faine” rămase singurele ca Șefu era ocupat cu afacerea lumii. Merg ele la salon, la solar, se epilează prin zonele intime etc., apoi se materializează la… party…

Da n-ajung ele bine, nici n-apucă să se mire că nu-i nimica pregătit, că Moartea și sare de după altarul Templului de Oase, cu coasa, gata s-o sfârtece pe Credința în doua… da n-apucă! Foametea era deja pe ea și-i înfigea unghiile in gât si dinții în nas, îi dadea coate in ficat, apoi o mai izbea puțin de pereții de marmură si o lua de la capăt. Moartea tot încerca s-o nimerească cu coasa, doar că-i era frică să nu dea și-n Foamete că așa anorexică cum era se tot bîțîia de parcă era pe duracell. Între timp Război o viola pe Speranța în timp ce Călărețul Alb o ținea. Spera să termine odată Război să vină și rândul lui.

Doar că Speranța începu să geamă! Se trezise că-i place și gemea așa de tare că se zguduia spațiotimpu’! …Așa de tare că auzi până și El, așa concentrat și cu mintea înfiptă în spiralele de acizi nucleici cum era, și repede iși deschide ochiul care vede tot și intervine instantaneu, dematerializându-i pe călăreți și călărețe și salvând ce mai rămăsese din “fetele lui”. Credința era aproape moartă. Se zice că ar fi trebuit să moară, dar El nu s-a împăcat cu ideea așa că e în continuare ținută în viață de aparate, în comă profundă din care nu se va mai trezi. Speranța a scăpat săraca. Se zice că i-a dat calul alb o copită peste cap și a rămasc cu ceva probleme neurologice: e narcoleptică (pică în somn profund instantaneu și din senin) și dependentă de sex.

Și uite așa a început era Omului, cu Credința în comă și Speranța…